Categorie: poezie

Bolnav de drum

Carte: 

nor

Bolnav de drum
Autor:
Mihai Hafia Traista
Editura:
Editura RCR Editorial, 2019
Descriere:
15×20 cm, 118 pagini, stare foarte bună, carte cu autograf, coperta Larisa Mihaela Ispas, referenți Adrian Ivanițchi, Ioan Dan Marta, Corneliu Irod, carte apărută cu sprijinul Uniunii Ucrainienilor din România.

Note: Mihai- Hafia Traista, scriitor de expresie română şi ucraineană, născut în 1965 în Sighetu-Marmaţiei, stabilit de mai mulţi ani în Bucureşti, este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina. Personalitate polivalentă, poet, prozator, gazetar, grafician, promotor cultural, este preşedinte al Asociaţiei Culturale „Taras Şevcenko”, redactor şef al Revistei Mantaua lui Gogol, secretar de redacţie al Revistei Naş Holos, corespondent permanent al publicaţiilor Uniunii Ucrainenilor din România. Dintre cărţile publicate până în prezent amintim: Simfonia ierbii de mătase, Suflet de huţul, Ibovnice cu ochi de Maramureş, Logodnicii Amaltheiei.

Mihai Hafia Traista rezistă tentației de a se alătura valului de poeți contemporani care abordează poezia de pe poziții moderniste, el rămâne fidel stilului clasic care pare să conțină o matrice care se potrivește sufletului său de trubadur. Versurile sale amintesc de Adrian Păunescu și, undeva, în fundal, sau poate în subconștient doar, de Serghei Esenin. Citindu-le, nu poți să nu le remarci muzicalitatea, par anume scrise pentru a fi puse pe note, iar stilul folk, cu o chitară rece în prim-plan, este primul care îmi vine în minte.

Bolnav de drum, poetul ne dezvăluie un suflet ancorat încă în Maramureșul natal, o neliniște melancolică purtată și rătăcită oarecum printre anii pribegiei, precum și o aplecare firească și duioasă asupra condiției umane. La răscruce de timpuri și ani…

Câteva versuri din volum:

 

Prin suflet îmi foșnesc codrii de aramă

și iarba miroase a lapte de mamă.

Frunza cea verde prin sânge-mi înoată

țărâna miroase a pâine și-a tată.

*Am ațipit pe un tăiș de coasă…

 

Mireasa mea dalbă de ger și ninsoare,

umbra ta plânge rănită de soare.

 

În vârfuri de brazi luceferi la pândă

și iarna te latră prin viscol flămândă.

 

Trec magii de gheață spre țărm nelumit,

fantomele sufletului meu obosit,

* Mireasa de alb

 

 

Căci iubirea noastră nu a fost banală,

n-a purtat însemne de bici sau de ham,

vom intra în toamnă ca într-o catedrală

și va plânge seara, cu gutui, la geam.

 

Eu nu ți-am fost cruce, nu mi-ai fost povară,

iar când am fost singur, străin și stingher,

te-am purtat în suflet ca pe-o primăvară,

poartă-mă în suflet ca pe-un ultim ger.

* Balada intrării în toamnă

 

Alungă-mă până mai pot pleca

căci, uite, timpul stă să ne descoase,

până mai port în ochi tristețea ta

până mai port tot frigul tău în oase.

 

Alungă-mă până mai sânt al tău,

până-mi mai este încă dor de tine,

până mai știu ce-i bine și ce-i rău

până mai crește iarba pe coline.

 

Alungă-mă te rog ca pe-un proscris,

cum se alungă un câine de la casă

ce a urlat la stelele din vis,

când o visa pe dalba sa crăiasă.

 

Alungă-mă până mai ești a mea,

până mai știu ce-i rău și ce e bine,

alungă-mă și nu mă rechema

am să revin mereu, mereu la tine.

 

O să mă-ntorc la tine în curând

rupând și ușă în țâțână

primește-mă de dragoste flămând,

hrănește-mă din palma-ți de stăpână.

*Balada alungării

 

 

Preț: 50 lei

COD:  A/ST/MJ/007

*indisponibilă






			

Umor aniversar

Carte: 
Umor aniversar
Antologie de epigramă
Autor:
Selecție de Silvia Popescu, Marian Popescu, Eugen Pop, Ioan Pop
Editura:
Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004
Descriere:
13×20 cm, 190 pagini, coperta de Octavian Bour, tiraj nespecificat, fotografii alb-negru cu membri Cenaclului ”Satiricon”, stare foarte bună.
Note:
Antologie realizată cu ocazia împlinirii a 26 de ani de activitate a Cenaclului ”Satiricon”, reunește epigramiști din Cluj-Napoca și din țară. Printre numele regăsite în volum, într-o ordine aleatoare: Eugen Albu, Viorel Cacoveanu, Ștefan Cazimir, Mihai Frunză, George Petrone, Mircea Ionescu- Quintus, Ion Petre Stoica, Gabriel Țepelea, Cornel Udrea.
Câteva monstre de umor, satiră, ironie:

Așa cum am băgat de seamă,
Zâmbim la orice epigramă;
La unele că au umor,
La altele de autor.
(Eugen Albu)

Știm tâlcuita vieții carte,
Din naștere până la moarte;
Vedeți, așa ne plimbă soarta,
De la o gaură, la alta.
(Alexandru Băețan)

Dialectică e, Doamne,
Soarta unui scriitor!
După ce-a murit de foame
A ajuns… nemuritor.
(Gabriel Țepelea)
Preț: … lei
COD: A/ST/Tav8/015

Anotimpuri

(…)

Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii,
Să ne cânte rostul lumii și splendorile naturii?
Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte,
Magii ocrotiți de stele, mergătorii înainte,
Sub credințele sfărâmate și sub pravilele șterse
Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse
Peste inimile noastre mângâiere și iubire,
Și cuvântul lor profetic, inspirata lor privire,
Valurile de-ntuneric despicându-le în două,
Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă!

Unde ni sînt visătorii?/ Alexandru Vlahuță 

 

Solitudini

Carte:


Solitudini
Autor:
Dimitrie Danciu
Editura:
Editura Lanuri, Mediaș, 1939
Descriere:
16×22 cm, 48 pagini, stare bună, carte cu autograf

Note: Dimitrie Danciu, 1912-1999, născut în comuna Săcel, Maramureș, de profesie inginer, fost membru al USR, filiala Cluj, debutează în 1934 cu schița Lidia, apărută în revista Scînteia din Iași. Membru al grupării cristalizate în jurul revistei Lanuri din Mediaș.

Solitudini, volum apărut în 1939 în 400 de exemplare, este cartea sa de debut. Poeziile au o muzicalitate evidentă, natura fiind mereu prezentă, calmă, fundal perfect pentru stările sale sufletești, evocând o anume fragilitate, poate și o neadaptare deplină la realitățile sociale ale vremii. Apar teme recurente: toamna, pădurea, vântul, apusul, melancolia, visul, puse în ecuație cu talent și tandrețe.

Preț: 50 lei

COD:  A/ST/MJ/007

Umbra vine de mult mai departe

Carte:
Umbra vine de mult mai departe
Autor:
Echim Vancea
Editura:
Editura Junimea, Iași, Colecția Atrium, 2017
Descriere:
12×20 cm, 88 pagini, necartonată, stare foarte bună, carte cu autograf.
Note:
„La Echim Vancea, sentimentul eminescian al trecerii vremii se personalizează în ceea ce aș numi o poezie a vecerniei (un cuvânt cu frecvență remarcabilă), a unui octombrie care constituie realitatea și ficțiunea lirică, sursa unei inepuizabile tristeți dar și a speranței pentru că e semnul unui anotimp muribund dar și a amorului…”
(Ioan Holban– coperta a IV-a)

 

Echim Vancea/ scrisoare

 

sunt pretutindeni unde suferă întunericul
nu ezită să ierte câteva picături de sânge
ademenite de puterile tale
numai liniște să fie pe maluri

obosită ziua să ne poarte
de grijă
nu mai recunoaște strigătul de ajutor al hulubilor

din când în când
se oprește tremurând
pe acoperișul casei din colț

presimt căderea frunzei după ușorul leșin al lunii
aștept să se facă târgul dintre trupurile reci
în lipsă de ceva mai bun
îți scriu această scrisoare care-mi face poftă
de glumă

 

Echim Vancea/ deznodământ

 

prea multă lumină pentru ca dragostea
să se împlinească
și prea puțin fum acoperă ochii somnului
pentru a se putea vorbi de tăcere

iarba nătângă gata-i să-ndure privirea
cu care o împresor fără a se mai întreba
dacă oglinda ei oarbă
îi îngăduie să ardem
cu o umbră mai mult-

ochii bolnavi ai pământului
se închid neînvățați cu legea luminii
coloane de mușuroaie se întind peste urme-
în negura serii
o mână de frunze lăsată ca semn de trecere
este trecută de pe un mal pe altul
dispărând în zborul
ascuns undeva în adâncuri

Preţ:
*
COD:  A/ST/TAV1/0109