Carte:
Magda Isanos, Drumul spre Eleusis
Autor:
Horea Bădescu
Editura:
Editura Albatros, Colecţia Contemporanul nostru, 1975
Descriere:
13 x 20 cm, 122 pagini, stare bună, coperta de Gh. Marinescu
Note:
Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași – d. 17 noiembrie 1944, București) a fost poetă, prozatoare și publicistă, soţia lui Eusebiu Camilar. Debutează în 1932, cu versuri în revista Licurici a Liceului de băieți ”Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău. Continuă să publice în Viața Basarabiei, devine colaboratoare a revistei Însemnări ieșene. Paralel publică în Cuget moldovenesc, Pagini basarabene, poezii ca: Dorința, Grădinărie, Atavism, Toamnă, Caisul, Cuvîntul Evei, și altele.
Sub semnătura sa au apărut mai multe volume de versuri, majoritatea postume:
1943: Poezii – Iași
1945: Cântarea munților – București
1946: Țara luminii – București
1955: Versuri – București
1964: Versuri – București
1989: Confesiuni lirice – Chișinău
1996: Poezii/Poésies- ediție bilingvă română-franceză, traducere de Elisabeta Isanos – București
Deşi dispărută mult prea devreme, Magda Isanos a lăsat o operă valoroasă, apreciată şi în prezent. Poemele sale de dragoste sânt redescoperite generaţie după generaţie, fără a-şi pierde prospeţimea, în timp ce poeziile în care îşi anticipează sfârşitul prematur sunt de o sensibilitate copleşitoare. Cîteva versuri din creaţia poetei:
Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.
Sărută-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zîmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.
(Sarută-mă )
Vreau, suflete, sã mã dezbar de tine
si sã trãiesc ca pomii de pe vale,
cu flori în locul gândurilor tale,
o viatã fãrã rãu si fãrã bine.
(Vis vegetal)
Doamne, n-am isprãvit
cântecul pe care mi l-ai şoptit.
Nu-mi trimite îngeri de gheatã şi parã
în orice sarã.
…
Oamenilor voiam sã le las
sufletul meu, drept pâine la popas,
drept pãsune, livadã si cer.
Tuturor acelora care nu mã cer
si nu mã cunosc, am vrut sã le fiu
o candelã pentru mai târziu.
…
Atunci au venit îngerii si m-au chemat.
Doamne, nu pot pleca, n-am terminat!
Deschide colivia, fã sã zboare
cântecele mele nerãbdãtoare.
(Doamne, n-am isprãvit)
M-am copt asemeni spicelor şi-aştept
sã vie secerisul şi sã cad
într-un hambar de scândurã de brad,
în care stai cu mâinile pe piept.
Si, iatã, de nimica rãu nu-mi pare,
la gândul cã m-apropii de-acel ceas,
ca de iubirea câtã mi-a rãmas
necheltuitã-n suflet, şi de soare.
(Cântecul deşertăciunii)
Dar să-l lăsăm pe poetul Horia Bădescu să o descrie pe Magda Isanos, aşa cum doar poeţii adevăraţi ştiu să o facă:
„Şi pe ea, ca pe antica străbună (Sapho- n.n.), a stăpânit-o cu patimă cineva. Şi ei i-a fost hărăzită singurătatea fără scăpare şi sfâşierea înăbuşită a plângerii. Şi ei i-a sărutat pleoapele în somn îngerul cu buze de gheaţă. Trupul de râu i l-au clătinat dimineţile şi amurgurile l-au purtat pe braţe. Şi din toate cuvintele îngenunchiate în cortul tăcerii s-a alcătuit sub vama somnului acest portret de predestinare: cu dulci palori de fildeş şi de lună/ … Cu ochii adânciţi şi arzători, / pe care pleoape-ostenite s-au lăsat/ ca două vinete petale-a unei flori.”
Preţ:
15 ron
COD: A/mj/s2/003