Carte:
Ușa interzisă
Autor:
Gabriel Liiceanu
Editura:
Editura Humanitas, 2002
Descriere:
13 x 20 cm, 356 pagini, stare bună, coperta de Ioana Dragomirescu Mardare, scurtă biografie profesională a autorului, pasaje subliniate cu creion negru, unele cu scurte comentarii.
Note:
Ce mai e și cartea asta? Jurnal, de fapt , nu e, eseu nu e, tratat nu e, roman nu e.
Cel mai corect ar fi să spun că este explozia (neîncadrabilă) a ființei mele pe parcursul unui an.
Dar ce lucru formidabil: această explozie mă redă mie însumi întreg. Acestea sunt cuvintele autorului înserate, ca un cuvânt înainte, pe una dintre primele pagini ale cărții.
Când deschizi o carte nouă, mirosul de cerneală, ineditul, senzația că poate ești printre primii care o răsfoiesc pot contribui la sentimentul general de satisfacție care apare odată cu lecturarea unei cărți cu un conținut bun.
Răsfoirea unei cărți care a fost anterior în mâinile altuia este la fel de incitantă. Poți descoperi desenul sau doar mâzgăliturile unui copil, calcule privind cheltuieli sau cumpărături, pete de mâncare, file rupte sau îndoite. Pentru o persoană cu un pic de imaginație nu este greu să vizualizeze contextul în care au apărut micile deteriorări ale cărții, să creeze o mini poveste despre cei care au găzduit, citit, poate și comentat cartea respectivă. Nu mai spun, când ai norocul să găsești între paginile sale câte o scrisoare uitată sau doar un bilețel, un fragment de text care îți poate aprinde imaginația.
În cazul de față avem de a face cu o carte al cărei text a fost subliniat apăsat cu creionul, și uneori interogat, chestionat. E ca și cum deținătorul dialoghează cu autorul, își afirmă aprobarea ori opinia diferită. Doar că ei nu se cunosc și poate nu se vor cunoaște niciodată. Însă dacă ar fi să se întâlnească ar fi ca și cum se cunosc dintotdeauna.
Deși G. Liiceanu oscilează în a-și defini volumul, o să risc să-l încadrez în categoria jurnalelor. Nu cred că atunci când s-a decis să se aplece asupra hârtiei și să-și însereze ideile, părerile, s-a gândit că însemnările sale vor fi publicate după moartea sa de către familie ori admiratori. E genul de scriere ce pare destinată publicării imediate, chiar dacă ar fi să ne raportăm doar la anii recenzați și la anul publicării. Dar aspectul acesta nu este neapărat de natură ai reduce ori știrbi valoarea.
Așadar, în Jurnal sânt consemnate gândurile autorului, cu o frecvență remarcabilă, din perioada mai-decembrie 2001, ianuarie-septembrie 2002. Nu pot fi decât de interes însemnările sale referitoare la vizita lui Iliescu la Palatul Elisabeta, referirile la filozofi străini sau autohtoni, călătoriile prin diferite țări europene sau cu privire la diverse cărți, articole apărute în primii ani de după Revoluție. Pe ansamblu o carte care merită citită.
Preţ:
x
COD: d/st/mj1/0003
Categorie: jurnal
Jurnal de vacanță
Carte:
Jurnal de vacanță
Autor:
Mircea Eliade
Editura:
Editura Garamond, București, anii 90
Descriere:
13 x 20 cm, 164 pagini, stare bună, coperta de Constantin Pohrib, Cuvânt înainte de Mircea Handoca
Note:
Volumul cuprinde articole și reportaje realizate de Eliade ca urmare a călătoriilor întreprinse în diferite țări vestice, printre care Italia, Austria, Germania.
Un scurt capitol este dedicat Clujului cultural, prilej de trecere în revistă a contribuției sale la cultura națională. Se fac trimiteri la instituțiile din domeniu care ființează în orașul de pe malul Someșului și la personalitățile care au lăsat urme remarcabile în plan cultural, științific, educațional sau dentitar.
Textele incluse în volum au apărut în ziarele și revistele autohtone din perioada interbelică.
Preţ:
x
COD: d/st/mj1/0002
Jurnal
Carte:
Jurnal
Autor:
Grigore Gafencu
Editura:
Editura Cetatea de Scaun, 2012
Descriere:
19 x 25 cm, 598 pagini, stare foarte bună, semnătura deţinătorului, editori, note, indici de Ion Calafeteanu, Laurenţiu Constantiniu
Note:
Fost ministru de externe într-o perioadă complicată pentru Europa şi ţară, Gafencu ne conduce cu talent narativ în culisele diplomaţiei şi contribuie la înţelegerea mai exactă a evenimentelor din epocă. Jurnalul acoperă perioada 1 iunie 1940- 17 iulie 1943, incluzând mandatului său la Moscova şi, ulterior, activitatea sa la Geneva.
Preţ:
25 ron
COD: A/ST/J1/018
Jurnal
Carte:
Jurnal
Autor:
Timotei Cipariu
Editura:
Editura Dacia, Seria Restituiri, 1972
Descriere:
10 x 16 cm, 190 pagini, stare bună, ediţie îngrijită, prefaţă, note şi glosar de Maria Protase
Note:
Volumul are trei componente principale: Memorii, Jurnal şi Scrisori, toate cu elemente de interes. Partea de memorialistică tratează cu precădere familia învăţatului ardelean, originea, devenirea, lumea în care trăia, elemente de folclor, tradiţie, legende, cutume. Jurnalul se referă la călătoria în Bucureşti, impresiile sale din capitala Tării Româneşti, contactele avute cu diverşi intelectuali, cu instituţiile bucureştene. Scrisorile lui Timotei sunt practic interesante note de călătorie în starinătate.
Preţ:
12 ron
s t o c e p u i z a t
Caietele Princepelui, vol. I
Carte:
Caietele Princepelui, vol. I
Autor:
Eugen Barbu
Editura:
Editura Dacia, 1972
Descriere:
17 x 24 cm, 278 pagini, stare bună, coperta cu urme de uzură, (îndoituri, pete superficiale, decolorată) semnătura unuia dintre deţinători, prezentare grafică de Francois Pamfil
Note:
Subîntitulat Jurnal de creaţie, prezentul volum face parte dintr-un proiect mai amplu care urma să includă 6 volume a cate 5-600 de pagini fiecare. Publicarea acestui pseudo-jurnal este consecinţa faptului că autorul a fost acuzat de plagiat pentru romanul Principele, încriminare care ulterior a planat şi asupra romanului Incognito.
Prin intermediul Caietelor Barbu încerca să arate laboratorul intim al creării, evoluţiei, dilemelor, raportărilor ce au generat în final cartea încriminată. Caietele Princepelui sunt însă mai mult decât o descriere a proceselor care au condus în final la apariţia romanului încriminat, e o trecere în revistă, subiectivă evident, a epocii încare s-a afirmat autorul. Pe lângă elementele ce ţin de actul intim al creaţiei sunt creionate personaje literare ale vremii, situaţii, conjuncturi, medii frecventate de autor, etc., toate contribuind la o interesantă reprezentare a lumii în care s-a mişcat Eugen Barbu, o lume a elitelor vremii fiindcă el însuşi facea parte din această elită.
Mărturisirile sale ne arată şi frământările generate de alte opere pe care le-a publicat- de ex. La Groapa a avut 13 variante, romanul Frica, o obsesie care nu s-a materializat dar la care a lucrat ani de zile, etc.
Polemist şi pamfletar recunoscut, Barbu face dese referiri la aceste specii literare, evidenţiază vechimea şi importanţa celor care le-au abordat, etc. Elemente de pamflet şi polemică identificate de autor în Jurnalele ori alte creaţii ale unor importanţi scriitori (Gide, La Fontaine, Aretino, Renard) sunt aduse în atenţia cititorului cu o anume satisfacţie sau poate doar ca o justificare superioară a propriilor scrieri de acest gen.
Interesante sunt şi paginile în care se declară suporter al orânduirii socialiste, motivaţiile sociale şi etice, comparaţiile dintre Renaştere şi Marxism.
Evident că majoritatea paginilor abordează problematica Principelui, sursele sale de inspiraţie (mitologii, gravuri, legende, divinaţii, creaţii literare, mituri, magii, etc) dar şi referiri la polemicile care au apărut în jurul romanului.
Una peste alta, indiferent daca Eugen Barbu este pentru dumneavoastră un scriitor interesant, volumul de faţă include suficiente elemente care să-l transforme într-o lectură atractivă.
Preţ:
18 ron
COD: A/ST/J1/011
cartifaine 