Matei Millo

Carte:
Matei Millo
Autor:
N. Barbu
Editura:
Editura Meridiane, Colecția Figuri de seamă ale teatrului romînesc, tiraj 15 000 +160, 1963
Descriere:
17×23 cm, 28 pagini plus 30 pagini cu ilustrație alb-negru, hârtie velină cretată, ediția I, stare bună.

Note:

Matei Millo este prezentat din perspective diferite: actor, autor dramatic, profesor și creator de școală teatrală, simpatizant al pașoptiștilor, conducător vizionar al teatrelor din Iași și București. Rezultă o personalitate complexă care a contribuit la modernizarea teatrului autohton. Scrierile sale, și o parte din repertoriu, reflectă ideologic curentul pașoptist, sânt considerate arme culturale. Întreprinde numeroase turnee care se bucură de succes, inclusiv în Transilvania anului 1870, turneu semnalat de Gheorghe Bariț în presa vremii.

Un fragment referitor la turneul ardelean, consemnat de autorul lucrării:

„În turneul întreprins de interpretul Chirițelor în Ardeal, în 1870, numeroși țărani din Zarand și regiunea Devei au asistat plini de entuziasm la spectacolele lui (…) Tot cu ocazia turneului, ziarul Magyar Polgar din ziua de 20 iunie 1870 scoate în evidență desăvârșitul talent al artistului, care dovedește pe lângă intuiție și o îndelungată practică.„ Se citează și un articol din „Federațiunea„ care subliniază succesul trupei condusă de Millo și arată că actorul este ales membru de onoare al ” Societății de lectură romînă” din Cluj.

Interesantă este și ilustrația cărții: actorul în diferite ipostaze, inclusiv în rolurile care l-au consacrat, portretele unor contemporani, afișe, coperțile unor scrieri din epocă, etc.

Preț: 10 lei

COD:  A/ST/MJ/005

dav

dav

dav

Poezii postume

Carte:
Poezii postume
Autor:
M. Eminescu
Editura:
Editura Cartea Românească, Colecţia Pagini Alese, Serie nouă, 1939
Descriere:
12 x 19 cm, 80 pagini, stare bună, uşoare urme de uzură, pată maronie pe copertă, semnătura unuia dintre deţinători datată 1947, timbru Casa scriitorilor
Note:
Volum îngrijit şi prefaţat de poetul Ion Pillat, al treilea constituit doar din poeme postume, urmându-le celor publicate de Nerva Hodoş (1902, cu 62 poezii) şi Nerva Hodoş, Ilarie Chendi (1905, cu 117 poezii postume).
Cartea conţine 61 de poezii selectate de Ion Pillat după criterii valorice, dorindu-se a fi o antologie şi un îndreptar în raport cu ceea ce s-a publicat până atunci din opera postumă a poetului naţional şi totodată să desăvârşească universul liric eminescian, rotunjindu-l, luminându-l, complectându-l în sufletul cititorului neprevenit.
Dintre poemele incluse în volum: Rugăciune, Ai noştri tineri, De ce nu-mi vii, Scrisori, Vis, Ce suflet trist.

PS: Semnalez un articol  din ian. 2013 despre cartea în discuţie, e drept nu unul care să crească vânzările de carte:

„Eminescu e cunoscut de tot românul ca poetul emblematic al ţării. Cu atât mai mult este îngrijorător faptul că prea puţini se încumetă să cumpere cărţile sale, chiar şi la preţuri de chilipir. Şi unde altundeva se găsesc acestea, decât la talcioc. Ei bine, la nicio săptămână de la sărbătoarea naşterii poetului, ocazie cu care mai tot omul a auzit din nou de el, a fost bătut un record îngrijorător. O carte veche cu “Poezii postume”, editată în 1939 de editura Cartea românească sub îngrijirea poetului Ion Pillat, nu s-a vândut pur şi simplu. Chiar şi atunci când vânzătorul a cerut pe ea înspre finalul zilei de târg (timp de două ore) nici mai mult, nici mai puţin decât…50 de bani. Mai mult, volumul a fost abandonat de negustorul păgubaş între alte mărfuri mai puţin frumos-mirositoare. Ei bine, aflaţi că nimeni nu s-a îndurat să ridice de jos nepreţuita carte. „

Tot articolul aici

COD: D/ST/J1/046

Leonard de Vinci

Carte:
Leonard de Vinci
Autor:
Adolphe Basler
Editura:
Editura Braun & C., Colecţia Les Maitres, Paris, 1952
Descriere:
12 x 16 cm, 60 pagini, stare bună, semnătura unuia dintre deţinători, numeroase planşe alb-negru cu reproduceri după opera artistului, carte în limbile franceză, engleză şi germană.
Note:
Studiu dedicat lui da Vinci, pictor, sculptor, arhitect, inginer, matematician italian, considerat un geniu al Renaşterii. Sunt trecute în revistă datele biografice ale artistului, principalele opere ale acestuia şi locaţiile actuale, respectiv diverse muzee de prestigiu din lume, ori edificii din Italia. Lucrarea include 48 reproduceri după operele maestrului, fiecare de mărimea paginii iar în final este ataşată o bibliografie selectivă.
Preţ:
22 ron

rat

Măştile lui Goethe

Carte:
Măştile lui Goethe
Autor:
Eugen Barbu
Editura:
Editura pentru Literatură, 1967
Descriere:
12 x 19 cm, 188 pagini, stare bună, coperta de George Gottwaldt
Note:
Volum care îşi propune să sublinieze multiplele faţete ale personalităţii marelui Goethe, fără a realiza incursiuni critice în opera acestuia. Se pare că ideea studiului i-a venit odată cu apariţia, pe piaţa autohtonă, a cărţii lui Johann Peter Eckermann, Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieţii sale. Informaţiile din această sursă au fost completate cu altele dintr-o bogată bibliografie, printre autorii citaţi de Barbu amintim doar pe Thomas Mann, Shiller, Carlyle, Emil Ludwig, Doamna de Stael, Georg Jacobi, Emil du Bois Reymond, Eduard Engel, Stewart Chamberlain, Georg Simmel, Friederich Gundolf.
Cartea relevă un Goethe complex, greu de înţeles, care culisa între modestie şi egocentrism, între acte de bunăvoinţă şi clipe de o răutate greu de înţeles, între dragostea faţă de o femeie şi zborul neîntrerupt printre frumuseţile vremii. Sânt subliniate întâlniri memorabile cu Napoleon, Shiller, Herder şi alţii care i-au marcat existenţa, conştiinţa propriei genialităţi literare, peste care se pliază credinţa că este şi un savant naturalist de primă mărime, călătoriile în Italia, teama de încremenire şi fuga continuă din faţa iubitelor, interzicerea operelor sale, punerea în scenă, adesea trunchiate de cenzura absurdă, anacronică, a pieselor de teatru, etc.
După cum sublinia şi Barbu, e posibil ca nici cei mai apropiaţi dintre contemporanii lui Goethe să nu-l fi cunoscut atât de bine pe omul care trăia alături de ei aşa cum rezultă din conexarea multiplelor informaţii date de biografii săi, de cei care s-au aplecat asupra multiplelor surse existente, pe care le-au adus într-o formă publicabilă.
Preţ:
8 ron

COD: A/ST/TAV3/003

Despre nazalizare şi rotacism

Carte:
Despre nazalizare şi rotacism
Autor:
Alexie Procopovici
Editura:
Editura Academiei Române, Extras din Analele Academiei Române, nr. 4, Seria II, Tom. XXX, Memoriile secţiunii literare, Bucureşti, 1908
Descriere:
21 x 27 cm, 42 pagini, stare bună, cotor deslipit cca 2 cm, colţurile copertei şi filelor îndoite, text integral în bună stare, semnătura prof. Ghe. Galateanu din Dorohoi, probabil primul deţinător al broşurii,
Note:
Alexe Procopovici  (14 martie  1884,  Cernăuți   –  22 iunie  1946,  Cluj) a fost un  lingvist  și  filolog  român, originar din Bucovina. După absolvirea Liceului „Aron Pumnul” din  Cernăuți, urmează cursurile Facultății de Litere din acelaşi oraş, avându-l ca profesor pe  Sextil Pușcariu. Își susţine doctoratul în 1919, fiind ales, în același an, membru corespondent al  Academiei Române. Colaborarea dintre Pușcariu și Procopovici s-a materializat încă din 1914, prin publicarea împreună a  Cazaniei a II-a  a lui  Coresi  din 1581, una dintre primele ediții critice de la noi realizată prin metoda transcrierii interpretative. Ulterior, Procopovici va deveni, în 1938, profesor titular la  Universitatea din Cluj, succedându-i, din 1940, lui Sextil Pușcariu la Catedra de limba română și dialectele ei. A scris studii de fonetică, lingvistică, gramatică și filologie în „Revista filologică”, „Făt-Frumos”, „Dacoromania” şi în alte publicații ale vremii.
Alte studii publicate de Procopovici: Introducere în studiul literaturii vechi, „Glasul Bucovinei”, 1922, Cronica  lui  Ion Neculce, 1932, Mic tratat de lingvistică generală, Cernăuţi, Editura „Revistei filologice”, 1930.
Despre nazalizare şi rotacism tratează problematica enunţată încă din titlu în două capitole distincte. În context sunt analizate o serie de texte vechi care ridică probleme din perspectiva celor două fenomene lingvistice, printre care, Codicele Voroneţian, Psaltirea Şcheiană, Textele Măhăcene, Cronica lui Moxa, etc. Evident, nu sunt analizate texte importante pentru cunoaşterea istoriei şi evoluţiei limbii române, care încă nu erau descoperite la data redactării prezentului studiu, important din această perspectivă fiind Codicele de la Ieud, descoperit abia în 1921 şi care prezintă în text elementele supuse atenţiei de autor, respectiv nazalizarea şi rotacismul. Dintre lingviştii citaţi în prezenta broşură îi menţionăm pe Haşdeu, Ascoli, Miklosich, Candrea, Weigand, Byhan, Tiktin, Densuşianu, Puşcariu, etc.
În Concluziunea studiului, Procopovici susţine că teza conform căreia în trecut rotacismul era prezent la toţi românii, atât din nordul cât şi sudul Dunării, nu mai este susţinută de savanţii contemporani domniei sale. Referitor la nazalizare, consideră că fenomenul s-a manifestat doar la nord de marele fluviu şi acest fapt poate fi adus ca argument lingvistic în sprijinul continuităţii românilor în Dacia.

COD: A/ST/TAV/006