Ciurila

Ciurila
Reclame

Rătăcire

Rătăcire

Aleia cu pomi negri — şi casa aplecată
Pe care cade seara… Trist bufniţele plâng.
Aici copilăria mi-am petrecut odată,
Azi m’am întors. De vânturi copacii grei se frâng.
Cu ochi reci şi negri — rea noaptea priveghiază,
In amintire intru ca ‘ntr’un uitat cavou,
Vremelnicia ‘n toate pieirea îşi gravează,
Nici moartea nu mai pare să fie lucru nou.

Unde ‘i fi tu acuma, Copilă de-altă dată
Ai fost un basm sau viaţă? — în micul cimitir
Pe crucea dărâmată e slova măcinată
Şi un măceş mai creşte, în loc de trandafir.

Mai trebuieşte clopot jeluitor să geamă
Când viaţa-mi simt străină? — In viaţă şi ‘n poveste!
Fără durere norii în lacrimi se destramă
Iar ochii seci stau ţintă spre tot ce nu mai este.

ADRIAN MANIU/Rătăcire

http://documente.bcucluj.ro
Revista Gândirea, 1921