Carte:
Bolnav de drum
Autor:
Mihai Hafia Traista
Editura:
Editura RCR Editorial, 2019
Descriere:
15×20 cm, 118 pagini, stare foarte bună, carte cu autograf, coperta Larisa Mihaela Ispas, referenți Adrian Ivanițchi, Ioan Dan Marta, Corneliu Irod, carte apărută cu sprijinul Uniunii Ucrainienilor din România.
Note: Mihai- Hafia Traista, scriitor de expresie română şi ucraineană, născut în 1965 în Sighetu-Marmaţiei, stabilit de mai mulţi ani în Bucureşti, este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina. Personalitate polivalentă, poet, prozator, gazetar, grafician, promotor cultural, este preşedinte al Asociaţiei Culturale „Taras Şevcenko”, redactor şef al Revistei Mantaua lui Gogol, secretar de redacţie al Revistei Naş Holos, corespondent permanent al publicaţiilor Uniunii Ucrainenilor din România. Dintre cărţile publicate până în prezent amintim: Simfonia ierbii de mătase, Suflet de huţul, Ibovnice cu ochi de Maramureş, Logodnicii Amaltheiei.
Mihai Hafia Traista rezistă tentației de a se alătura valului de poeți contemporani care abordează poezia de pe poziții moderniste, el rămâne fidel stilului clasic care pare să conțină o matrice care se potrivește sufletului său de trubadur. Versurile sale amintesc de Adrian Păunescu și, undeva, în fundal, sau poate în subconștient doar, de Serghei Esenin. Citindu-le, nu poți să nu le remarci muzicalitatea, par anume scrise pentru a fi puse pe note, iar stilul folk, cu o chitară rece în prim-plan, este primul care îmi vine în minte.
Bolnav de drum, poetul ne dezvăluie un suflet ancorat încă în Maramureșul natal, o neliniște melancolică purtată și rătăcită oarecum printre anii pribegiei, precum și o aplecare firească și duioasă asupra condiției umane. La răscruce de timpuri și ani…
Câteva versuri din volum:
Prin suflet îmi foșnesc codrii de aramă
și iarba miroase a lapte de mamă.
Frunza cea verde prin sânge-mi înoată
țărâna miroase a pâine și-a tată.
*Am ațipit pe un tăiș de coasă…
Mireasa mea dalbă de ger și ninsoare,
umbra ta plânge rănită de soare.
În vârfuri de brazi luceferi la pândă
și iarna te latră prin viscol flămândă.
Trec magii de gheață spre țărm nelumit,
fantomele sufletului meu obosit,
* Mireasa de alb
Căci iubirea noastră nu a fost banală,
n-a purtat însemne de bici sau de ham,
vom intra în toamnă ca într-o catedrală
și va plânge seara, cu gutui, la geam.
Eu nu ți-am fost cruce, nu mi-ai fost povară,
iar când am fost singur, străin și stingher,
te-am purtat în suflet ca pe-o primăvară,
poartă-mă în suflet ca pe-un ultim ger.
* Balada intrării în toamnă
Alungă-mă până mai pot pleca
căci, uite, timpul stă să ne descoase,
până mai port în ochi tristețea ta
până mai port tot frigul tău în oase.
Alungă-mă până mai sânt al tău,
până-mi mai este încă dor de tine,
până mai știu ce-i bine și ce-i rău
până mai crește iarba pe coline.
Alungă-mă te rog ca pe-un proscris,
cum se alungă un câine de la casă
ce a urlat la stelele din vis,
când o visa pe dalba sa crăiasă.
Alungă-mă până mai ești a mea,
până mai știu ce-i rău și ce e bine,
alungă-mă și nu mă rechema
am să revin mereu, mereu la tine.
O să mă-ntorc la tine în curând
rupând și ușă în țâțână
primește-mă de dragoste flămând,
hrănește-mă din palma-ți de stăpână.
*Balada alungării
Preț: 50 lei
COD: A/ST/MJ/007
*indisponibilă
