Etichetă: Mihail Sadoveanu

Întăia lacrimă

„La urma-urmii, ducă-se dracului și ministru și tot. Să nu ne mai gîndim la fleacurile acestea. Spune-mi, adică răspunde-mi mai bine, ce mai fac ieșenii și cum o mai duc cunoscuții noștri? Nu s-a mai ivit nici un organ literar? Ce dracu însemnează sărăcia asta teribilă de reviste? Te cuprinde jălea, zău așa!
Acuma, pentru ca să închei, îți transcriu o nouă producție:

Întăia lacrimă

*

Duioșii ochi au tremurat
C-o lacrimă pe gene-
Și nu cu zîmbetu-nfrînat
Al blîndelor sirene-

Cu jalea visului, aprins
În farmecul durerii-
O stea pierdută- dinadins
Cînd plîng corăbierii,

Cu gîndul la necunoscut,
Cu inima acasă-
Așa, o stea ce m-a durut
Pe gene ți se lasă.

Ș-aș plînge parc-a ei scîntei
Cum raza i se curmă-
Căci lacrima e cea dintăi
Și visul- cel din urmă…

Citește-o bine însă, căci poeziile mele îs cam greu de înțeles. Nu-i așa?- Seamănă cu mine.”

Fragment din scrisoarea adresată de Mihail Sadoveanu prietenului Eric Furtună, datată 1898, august 24, Pașcani.
Text inclus în volumul Mihail Sadoveanu- Corespondența debutului.
(mai mult…)

Mihail Sadoveanu Bio- Bibliografie

Carte:DSC02626

Mihail Sadoveanu

Bio- Bibliografie

Autor:

M. Toneghin

Editura:

Editura Cartea Românească, interbelic, 1940 (estimare) Seria C, nr. 111- Cunoştinţe folositoare, coordonată de I. Simionescu

Descriere:

12 x 19 cm, 30 pagini, stare bună

Note:

Menny Toneghin (29 noiembrie 1901, Bucureşti – ?) a fost prozator şi traducător, din 1930 fiind director la Editura Cartea Românească. A devenit cunoscut publicului ca autor de romane de aventuri, însă a avut şi încercări biografice consacrate lui Sadoveanu, având mai ales meritul priorităţii: Mihail Sadoveanu. Biografia şi o schiţă asupra operei (1930), Mihail Sadoveanu. Biobibliografie (1940). De asemenea, a îngrijit o ediţie bibliofilă – Poezii de Mihai Eminescu (1944), precum şi o ediţie cvasicompletă din Amintiri din copilărie de Ion Creangă (1946).

Lucrarea de faţă este structurată pe trei minicapitole: Omul, Opera şi Scrierile, adică lista completă (inclusiv ediţiile, editurile şi anul apariţiei) a cărţilor scrise de Sadoveanu între 1904 şi 1940.

Preţ:

32 ron

COD:D/ST/S/044

Mihail Sadoveanu Corespondenţa debutului 1894-1904

Carte:DSC01132

Corespondenţa debutului 1894-1904

Autor:

Mihail Sadoveanu

Editura:

Editura Minerva, 1977

Descriere:

17 x 24 cm, 232 pagini, stare bună, coperta de Florin Ionescu, ediţie îngrijită, note şi studiu introductiv de Savin Bratu, Constantin Mitru

Note:

Mihail Sadoveanu (1880-1961), romancier, nuvelist, povestitor, poet, politician, unul dintre magnificii literaturii româneşti. După ce a colaborat mai mulţi ani la diferite reviste culturale din capitală, Iaşi şi Paşcani, în 1904 îi apar primele volume : Povestiri, Dureri înăbuşite, Crîşma lui Moş Precu şi alte cîteva povestiri, precum şi primul roman– Şoimii, toate foarte bine primite de public şi critica de specialitate. Din punct de vedere literar este anul consacrării lui Sadoveanu pe scena autohtonă, de acum devenind o nume în domeniu, Nicolae Iorga afirmând chiar că 1904 este „anul lui Sadoveanu”. De aici încolo problemele financiare ale tânărului scriitor se estompează şi începe să ocupe diverse funcţii importante (de exemplu în 1910 devine directorul Teatrului Naţional din Iaşi, culminînd cu funcţia de vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale între 1947 şi 1961). Participă la înfiinţarea şi redactarea unor publicaţii, devine directorul altora, are o activitate literară intensă, astfel că devine, probabil, cel dintâi scriitor profesionist de la noi, adică putea şi a trăit de altfel, cel puţin o perioadă, doar din scris. După 1990 o serie de intelectuali au încercat să-l conteste, criticând colaborarea sa cu regimul autoritar instalat la noi după 1947 dar opera sa literară nu poate fi pusă la îndoială.

Dintre scrierile sale numeroase, menţionăm doar: Baltagul, Anii de ucenicie, Fraţii Jderi, Hanul Ancuţei, Dumbrava minunată.

Corespondenţa debutului 1894-1904, include scrisorile tânărului Sadoveanu către Enric Furtună, H. Coşoi şi Panauit Muşoiu, plus trei anexe incluzând indice de nume, de periodice şi de titluri de lucrări. O componentă importantă a volumului o constituie numeroasele note ale celor ce au îngrijit ediţia, acestea fiind mereu utile, lămuritoare şi chiar desăvârşind volumul într-un mod echilibrat şi profesionist.

Din punct de vedere al structurii volumului, corespondenţa cu Enric Furtună este cea mai întinsă şi mai interesantă, furnizând elemente importante celor ce doresc să înţeleagă şi să urmărească viaţa, frământările, devenirea marelui scriitor. Dacă suntem atenţi cu datele vom observa că Sadoveanu avea între 14 şi 24 de ani când îşi exprima opiniile- un amestec de copilării şi foarte clare impresii ori direcţii literare şi artistice. Va surprinde cu siguranţă maturitatea scriitorului care, la 17-18 ani, avea deja foarte clar în minte care sunt opţiunile literare cele mai bune, îşi exprima critic părerea despre diferiţi scriitori şi gazete ale epocii sau făcea corectură pertinentă pe textele prietenilor. Tânărul Sadoveanu milita încă din anii debutului său pentru o literatură cu specific naţional şi pentru utilizarea unei limbi literare autohtone, cât mai îngrijite şi mai ferite de neologisme. În repetate rânduri îi scria prietenului Furtună, la rândul său împlicat în activităţi literare, că militează pentru romane româneşti, scrise româneşte, cu eroi, fapte, rezolvări, situaţii tipice arealului autohton.

Mai puţin cunoscută dar destul de prolifică în acestă perioadă, este activitatea poetică a lui Sadoveanu, versurile sale fiind publicate în periodicele vremii, având evidente calităţi, astfel că o insistenţă în această direcţie ar fi generat, fără discuţie, un poet interesant. Ideile sale privind poezia, literatura în general, accentul pus pe originalitate, pe forţa cuvintelor utilizate, pe conţinutul textelor sunt cu adevărat impresionante pentru un tânăr de vârsta sa, fapt ce evidenţiază că talentul, facultăţile intelectuale de excepţie şi lectura susţinută şi bine aleasă sunt esenţiale pentru un scriitor adevărat. Cred că nu greşesc când afirm că şi astăzi, citirea cu atenţie a acestui volum, ar fi deosebit de utilă celor care cochetează cu ideea publicării unor texte literare, chiar şi celor care umplu în deja paginile unor reviste sau inundă internetul cu creaţiile lor nu totdeauna reuşite. Probabil că mulţi ar renunţa şi ar reveni cu picioarele pe pământ, ca după o beţie zdravănă.

De mare sensibilitate sunt şi paginile, e drept mai puţine, în care descrie greutăţile financiare din anii tinereţii, plimbările sale în mijlocul naturii, relaţiile cu diverse persoane şi personalităţi. Peste toate paginile se aşterne, molcom dar puternic în acelaşi timp, farmecul unui un talent indiscutabil, conştient de propria valoare, se profilează umbra unuia dintre scriitorii de seamă ai românilor de pretutindeni.

Preţ:

19 ron

COD: A/ST/TAV8/008

Valea Frumoasei

Carte:DSC01150

Valea Frumoasei

Autor:

Mihail Sadoveanu

Editura:

Editura Eminescu, Colecţia Biblioteca Eminescu, 1983

Descriere:

12,5 x 19,5 cm, 528 pagini, stare foarte bună, coperta de Damian Petrescu, Petre Hagiu, carte cadou pentru o elevă premiantă

Note:

Cartea cuprinde textele lui Sadoveanu din apariţiile anterioare, Valea Frumoasei, Ţara de dincolo de negură, Împărăţia apelor, Vechime. Pe parcursul volumului dragostea autorului faţă de frumuseţile patriei şi oamenii locurilor se revarsă rând cu rând, pagină cu pagină, într-o înşiruire melancolic-tulburătoare de natură a face din noi, cititorii, oameni mai buni. Pasiunea sa pentru vânătoare şi pescuit i-a purtat paşii prin codri, văi, dealuri, din crestele Carpaţilor până în Deltă, din Secuime, până în Ţara Făgăraşului sau Dulcea Bucovină. Pretutindeni, ochii şi inima povestitorului au fost larg deschise, astfel că pe lângă parfumul florilor de munte, zvâcnetul sălbăticiunii, unduirea lipanului ori bocănitul cerbului, Sadoveanu reproduce cu farmecul său incontestabil poveştile oamenilor întâlniţi, fie ei intelectuali ori simpli străjeri ai necuprinsului. Nu pot fi uitate poveştile tânărului secui muşcat de viperă şi tratat de consăteni după principii străvechi, a bărbatului, părăsit de femeie, care parcurge sute de kilometri doar pentru a-i spune de la obraz ce crede despre fapta ei, sau a copilului-păstor care s-a luptat cu ursul, punându-şi viaţa în primejdie doar pentru a nu-şi dezamăgi părinţii şi multe altele.

Blaga spunea despre Sadoveanu că „este cel mai de seamă poet în proză” al românilor, este „însăşi natura care se contemplă pe sine şi se tălmăceşte singură în termeni supremi de conştiinţă”, vorbe cu suficientă acoperire pentru cei care au citit (şi nu mă îndoiesc că majoritatea dintre voi au făcut-o) cel puţin una din cărţile ce alcătuiesc acest volum.

Semnificative pentru concepţia lui Sadoveanu în raport cu frumuseţile ţării sunt următoarele rânduri din povestirea Despre această ţară şi despre vânat şi pescuit:

Acum câţiva ani, d-l Bădăuţă a tipărit o foarte frumoasă carte. Puţini au văzut cuprinsul ei; e o carte de ilustrustraţii fotografice. Puţini cunosc materialul de inspiraţie al acestei cărţi, pentru că românul, fiind din naştere esenţial şi integral patriot, n-are nevoie să-şi cunoască ţara. Patriotismul verbal se poate lipsi de faptă, chiar atunci când ea ne leagă de trecut şi de Dumnezeu; iar albumul d-lui Bădăuţă e o asemea faptă.

Şi spre sfârşit: Ah! Viaţa aceasta e prea frumoasă şi prea scurtă. N-am aflat încă toate tainele munţilor. Şi abia acum mi-am alcătuit scule iscusite pentru păstrăv şi lipan, ca să încep o carieră în care străluceşte prietinul meu Ion Al. Brătescu- Voineşti.

Doamne, binecuvântează cu zâmbet isprăvile mele trecute şi îngăduie sa ajung a povesti prietinilor mei cele viitoare! (1936)

Adeseori este relevată actualitatea lui Caragiale, cred că aceste rânduri- precum şi inspirata lor continuare- fac şi din Sadoveanu un autor mult mai contemporan decât ni-l imaginăm de regulă şi pe care îl alăturăm cam prea uşor doar scrierilor de factură istorică.

Preţ:

16 ron

COD:D/S/MJ1/048

Vremuri de bejenie * Nunta domniţei Ruxanda

Carte:

Vremuri de bejenie * Nunta domniţei Ruxanda

Autor:

Mihail Sadoveanu

Editura:

Editura Minerva, BPT, 1977

Descriere:

12 x 17 cm, 319 pagini, stare bună

Note:

Cele două mini-romane de coloratură istorică subliniază din nou preocuparea lui Sadoveanu pentru trecutul Moldovei şi, foarte probabil, frământările sale cu privire la prezentul ori viitorul românilor.

În Vremuri de bejenie autorul zugrăveşte perioada de mare restrişte ce a urmat uciderii lui Ion Vodă cel Cumplit, printre ultimii voievozi moldo-valahi care a cutezat să-şi apere ţara cu sabia în mână. Pentru îndrăzneala sa Vodă a fost ucis în chinuri, a avut parte de o moarte cumplită după cum îi spune şi numele, cumplită îndoit dacă ţinem seama de faptul că înfrângerea şi capturarea sa a fost urmarea trădării din propria tabără. Oricum soarta acestui Vodă a fost învăţătură de minte pentru cei care i-au urmat pe tron şi mult timp nu s-a mai ridicat vreun viteaz ca pavăză pentru neam şi ţară, iar Golia trădătorul şi-a răspândit sămânţa printre pământeni astfel că periodic şi-a făcut simţită prezenţa pe aceste meleaguri.

Neatent la semnalele istoriei şi Mihai Vodă Viteazul a comis imprudenţa de a se pune de-a curmezişul vremilor, săvârşind două păcate capitale: a eliberat ţara de turci şi a realizat prima unire a ţărilor valahe, fapt pentru care a fost recompensat cu moarte iar la mijloc a fost cu siguranţă trădare. Acum, după patru veacuri, mari învăţaţi români şi străini contestă faptele Viteazului, susţin că Mihai Vodă nu avea viziune politică în formatul actual deci nu-şi putea reprezenta o unire politică a celor trei ţări surori, că era aventurier, că era doar cuceritor şi avid de putere, etc, etc. Despre Ştefan Vodă ce să mai zic? Înafară că a fost beţiv şi curvar o mai fi făcut ceva bun pe lumea asta?

Naraţiunea din Vremuri de bejenie este o ficţiune deoarece nu există documente istorice care să o fi susţinut, criticii apreciind că Sadoveanu a pornit de la o lapidară descriere a cronicarului care sublinia prăpădul şi jaful la care a fost supusă Moldova după pierirea lui Vodă Ioan.

În schimb, Nunta domniţei Ruxanda are la bază izvoare istorice mai consistente şi chiar o serie de încercări literare anterioare lui Sadoveanu, drama acesteia fiind o veritabilă poveste romantică cu cavaleri şi prinţese.

În principiu este vorba de căsătorirea acestei tinere de os domnesc, cu siguranţă din raţiuni politice, cu un principe străin de la nord-estul hotarelor moldovene. Nu numai că această nuntire a fost pusă la cale fără acordul miresei dar se pare că sortitul a avut un caracter sălbatic, astfel că drama nu putea decât să-şi urmeze cursul aproape firesc

Preţ:

8 ron

COD: A/dr/J2/006