Etichetă: em haivas

Scriitorul Kogălniceanu

Carte:DSC03600 DSC03601
Scriitorul Kogălniceanu
Autor:
Em. Haivas (Emmilian Haivas)
Editura:
Editura Glasul Bucovinei, sub egida Universităţii Regele Carol II din Cernăuţi, Seminarul român de literatură modernă şi folclor condus de Leca Morariu, 1936
Descriere:
15 x 23 cm, 20 pagini, stare bună, extras din Revista Făt- Frumos, an. XI, 1936, tipărită la Glasul Bucovinei din Cernăuţi, autograf adresat prietenului Gheorghe Galatescu- luptător pe aceleaşi fronturi, datat 1937.
Note:
Emil Haivas om de cultură bucovinean, din generaţia romantică şi oarecum dezorientat- amestecată a luptătorilor pentru unirea cu România, a celor care militau pentru rămânerea acestei provincii sub auspiciile Austriei ori a celor care visau la alte construcţii politico-administrative, a generaţiei care, sub presiunea istoriei şi-a schimbat opiniile de mai multe ori într-un deceniu dar a şi dat jertfa lor de suflet închisorilor din ţară şi din URSS, a mai scris: Aliteraţiunea în poezia româească (1937), Graiul românilor din Roşa (1936), Aspecte ale criticii lui M.Kogăniceanu (1936), Pretenţiile ucrainene asupra Bucovinei şi justificăile lor (1934), lucrări de mică întindere dar bine primite în epocă de mediul universitar.
Revenind la studiul de faţă, Em. Haivas consideră că M. Kogălniceanu trebuie privit nu doar ca un om politic important ci şi ca un scriitor care merită un loc  în istoria literaturii autohtone. Meritele sale pe tărân literar derivă atât din creaţia proprie, cât şi din intensa activitate de îndrumare a scriitorilor români, activitate derulată prin intermediul revistelor de profil care funcţionau la aceea vreme. Merită reţinut că teoreticianul Kogălniceanu milita pentru o literatură cu specific naţional care să evite abuzul de franţuzisme şi latinisme promovat de unele cercuri literare, de natură a depăşi faza incipientă a traducerilor şi imitaţiilor facile şi care, să se inspire din viaţa românilor, mai ales din trecutul glorios al istoriei naţionale. Interesant că un program aproape identic apare peste ani în scrisorile din tinereţe ale lui Sadoveanu, rezultând o anume continuitate în abordarea acestui subiect delicat.
Referitor la creaţiile literare propiu-zise kogălniceene, Haivas enumeră patru schiţe care, în opinia autorului, sunt de natură să exemplifice practic conceptele mai sus menţionate:
Iluzii pierduteamintiri din copilărie, redactate în formă literară, a căror valoare ar fi sporită de referirile critice la adresa societăţii din vremea respectivă şi care, în acest fel, poate fi apreciată şi ca sursă de informaţii despre o perioadă determinată din istoria naţională. În cuprinsul lucrării se fac referiri la deziluziile sale în domeniu literar, politic şi personal, Kogălniceanu făcând referiri, inclusiv , la un capitol de dragoste din tinereţea sa, după cum precizează Haivas. Şi citându-l pe Kogălniceanu: Damele asemeni, mai ales acele cari au fost până la Viena, sau măcar până la Lemberg, se socot cele întîi dame din lume; se socot cu duh, cu talent, cu frumuseţe…
Scenete pitoreşti– apărute în nr. 1 şi 2 al periodicului Dacia literară, scrise pentru a servi ca model de pagină literară cu inspiraţie din popor. Kogălniceanu descrie o nuntă ţărănească cu toate ritualurile care o însoţesc şi, în paralel, critică urâtele obiceiuri ale lumii civilizate.
Trei zile din istoria Moldovei– scriere menită să pună în valoare documentele istorice la care a avut acces şi pe care le-a şi publicat ca atare, urmărind să sublinieze faptul că astfel de scrieri pot constitui izvoare preţioase pentru literatură. Lucrarea este împărţită în trei părţi, respectiv Răpirea Bucovinei şi Protestul domnitorului Ghica (25 februarie 1775), Asasinarea lui Grigore Ghica Vodă (1 octombrie 1777), ultima fiind dedicată Uciderii boierilor trădători (18 august 1778). Evident, intenţiile lui Kogălniceanu nu se rezumau la valorificarea unor momente din istoria Moldovei, ci era un fel de trimitere la situaţia politică din vremea sa, dacă vreţi chiar o pildă şi o atenţionare pentru anumiţi actori de pe scena autohtonă.
Fiziologia provincialului în Iaşi– o satiră socială scrisă, conform lui Haivas, în dorul de a se manifesta şi-n domeniul literaturii, mai ales că avea nevoie de un lucru ca acesta şi pentru Calendarul său din 1844. Schiţa a apărut în Almanachul de învăţătură şi petrecere pe anul 1844 şi subliniază limitele provincialului moldovean, naivitatea, stângăciile, exagerările acestuia, caricaturizări pe care autorul le-a putut sesiza ca urmare a studiilor făcute în străinătate şi deci, prin contact direct cu o altă lume, mai evoluată, mai aşezată pe sisteme proprii de valori.
În final amintim că Haivas îl creditează pe ilustrul său înaintaş cu prima Istorie a literaturii româneşti, scrisă la Berlin pe când avea doar 20 de ani şi publicată în Lehmanns Mahazin fur die Literatur des Auslandes, considerată una dintre cele mai mari şi răspîndite reviste germane de atunci. De asememea, autorul studiului, trece în revistă alte câteva scrieri care au fost atribuite lui Kogălniceanu de diverşi autori.
Preţ:
77 ron

COD: D/DR/J2/042