Dragoş Vodă, Apărător de neam şi lege

Carte:
Dragoş Vodă,
Apărător de neam şi lege
Autor:
Nuţu Roşca
Editura:
Editura *, Sighetu Marmaţiei, 2011
Descriere:
15 x 21 cm, 204 pagini, stare foarte bună, carte cu autograf, Note, Bibliografie, iconografie interesantă alb-negru
Note:
Doctor în filologie din 1978, implicat activ în viaţa cultura şi şi religioasă a Maramureşului, cetăţean de onoare al Sighetului din 2012, Nuţu Roşca a publicat 25 de cărţi, a publicat numeroase studii şi articole, a susţinut comunicări ştiinţifice în cadrul unor simpozioane de interes local şi national. Printre volumele semnate de acesta menţionăm: Onomastica din Valea Izei, Universitatea din Bucureşti, 1978, 26 p (teza de doctorat, reluată ulterior, adăugită şi adusă la dimensiuni specifice unui volum respectabil), Închisoarea elitei româneşti. Compendiu, Editura Gutinul S.R.L., Baia Mare, 1998, 164 p., Mănăstirea Săpânţa-Peri, 2003, Ed. A II-a, 2007, 130 p., Lirică populară din Maramureş, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2005, 258 p, Basarabia şi ministrul întregitor Daniel Ciugureanu, Sighetu Marmaţiei, 2009, 272 p. La o simplă răsfoire a materialelor existente în mediul virtual, se poate spune despre Nuţu Roşca că este un autor prolific, bine ancorat în comunitate, apreciat pentru scrierile filologice, considerat de unii un pic cam prea subiectiv, entuziast, atunci când abordează teme cultice sau ţinând de istoria autohtonă.
Dragoş Vodă, Apărător de neam şi lege, este un volum caracteristic autorului, abordarea subiectului fiind evident entuziastă, scriitura cursivă şi concisă, specifică filologului de profesie, bibliografia suficient de vastă pentru a da soliditate demersului. Este împărţit pe nouă capitole: Dragoş, voievod al Maramureşului; Dragoş Vodă, ctitor de aşezăminte sfinte ortodoxe în Maramureş; O altă Moldovă; Dragoş Vodă, ctitor de aşezăminte sfinte în Galiţia; Dragoş, voievod al Moldovei; Dragoş Vodă, ctitor de aşezăminte sfinte în Moldova; Împlinirea unui destin; Dragoş Vodă, după Dragoş Vodă; Concluzii.
Mi-au atras atenţia, în special, două dintre capitolele menţionate, deşi cartea în ansamblul ei este interesantă. În primul rând O altă Moldovă, secţiune care evocă intenţiile voievodului maramureşean de a edifica o ţară românească la nord de graniţele Maramureşului istoric, preocupările acestuia de a consolida elementul românesc din zona menţionată în plan material şi spiritual. Sunt aduse în atenţie cercetări ale istoricilor români şi străini care relevă existenţa, în secolele XII-XV, a cca. 500 (într-o variantă optimistă, peste 150 în cele mai prudente) aşezări valahe în nord, pe o arie vastă, care se întinde astăzi pe teritoriile Ucrainei vestice şi a Poloniei de sud. Dintre regiunile în care au fost identificate sate româneşti sunt amintite Haliciul, Galiţia, Podolia, Silezia, Samok, Sambor, Przemysi, etc., fiind citaţi savantul Ştefan Meteş şi prof. polonez Fr. Buyak, alături de alţi intelectuali care au făcut cercetări pe această temă, susţinători ai prezenţei semnificative a elementului etnic românesc în spaţiul nordic.
Capitolul Dragoş Vodă, după Dragoş Vodă, evidenţiază modul în care imaginea voievodului a reuşit să translateze veacurile prin creaţiile populare în primul rând, prin literatură, arte plastice, heraldică şi toponimie. Se face trimitere la scrieri vechi, unele inspirate de poveştile, legendele şi tradiţiile moldovene, altele având ca punct de plecare documente istorice: Cronica şi analele putnene, Cronica moldovenească, Cronica anonimă, Letopiseţul lui Grigore Ureche, etc. Reflectările în literatură amintesc de Mitropolitul Varlaam, Mitropolitul Dosoftei, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Mihai Eminescu, şi mulţi alţii.
Se poate concluziona că Nuţu Roşca a reuşit să creioneze un portret complex al voievodului moldo-maramureşean, un personaj interesant, cu influenţă pe teritorii suficient de întinse pentru a fi considerat important, despre care cred că se va mai scrie atât în plan ştiinţific, cât şi pe tărâm literar. Dincolo de unele reproşuri ce i s-au făcut prezentului studiu, poate cel mai dezbătut aspect referindu-se la faptul că autorul consideră actuala Biserică reformată din Sighetu Marmaţiei ca fiind o ctitorie a voievodului, teorie contestată de alţi intelectuali care s-au aplecat asupra subiectului (temă oarecum la fel de atractivă şi generatoare de patimi ca şi cea referitoare la originea numelui Sighet, care desemnează vechea capitală a Maramureşului istoric), volumul rămâne unul incitant, valoros prin datele şi interpretările înserate, care merită parcurs de oricine este interesat de subiectul abordat.

COD: A/ST/mj/006

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.