Etichete

, , , , , , ,

 Dacă tot e anul Caragiale şi România se tăvăleşte de râs pe sub troiene, dacă nu ar fi aşa prezidentul nu s-ar da cu punga pe zăpadă prin staţiuni, nu?, o să vă spun două vorbe despre cartea lui Viorel Cacoveanu, scriitorul clujean care s-a gândit că nu ar fi rău să-l omagieze pe nenea Iancu cu un volum satiric în primă audiţie, cum s-ar spune.

Cartea dedicată marelui Caragiale, apărută în primele zile ale anului 2012, „Curat murdar!”, care va să zică, taie în carne vie, operează sărmana noastră ţară de parcă ar fi la UPU: parveniţi portocalii, privatizări cel puţin dubioase, lideri de doi bani, sistemul de sănătate în colaps, etc, etc, toate sunt trecute în revistă în vreo cinzeci de „momente şi schiţe”, nu toate la mare înălţime artistică dar atât de reale încât te trec fiori reci pe şira spinării. Nu pot să nu remarc că la noi şi de această dată realitatea bate ficţiunea, oricât s-ar strădui unul sau altul dintre scriitori să o zugrăvească. Cum ar fi putut să-şi imagineze, de-o pildă mister Cacoveanu sau altul din breaslă că sate întregi vor fi acoperite de zăpadă, oamenii vor rămâne captivi vreo zece zile sub nămeţi fără să aibă nimeni grija lor, după care, cei care totuşi au scăpat cu viaţă au început să iasă din morminte ca nişte orbeţi speriaţi de lumina zilei şi de glas omenesc. Unii murmurau rugăciuni, alţii se rugau să vină moartea să-i scape de chinuri, lăsându-i la o parte pe cei care, asemenea unor eroi de tragicomedii absurde mai găseau resurse să zâmbească, să le arate proteviştilor cum se dau ca pe topogan de pe acoperişul bisericii până în fundu’ odăii unde mai aveau dosite o sticlă de rachiu ori o zeamă acră de varză.

În timpul ăsta, cum vedem la tv, preşedintele e pe Valea Prahovei bine-dispus nevoie-mare că a rezolvat cu noul guvern şi parţial cu tonto-opoziţia de operetă, miniştrii ăia de au fost dau din umeri- cică nu au auzit de bătrânii ce umblă prin tuneluri de zăpadă sau nu mai umblă deloc că unii au dat deja colţu’ şi îşi dorm somnul de veci prin casele invizibile, care singuri, care cu vreun nenorocit de supravieţuitor în preajmă. Cât despre noii guvernanţi, ăştia îs toţi din familii bune, s-au născut cu curu’ direct în merţan şi au avut scutece cu cristale zvarovski, ce să-i întrebi pe ăştia de boşorogii de prin tunele? Au ei timp de aşa ceva când tocmai se lansează noua colecţie de modă ori e karaoke pe vreo pârtie de undeva din Alpi?

O singură concluzie pot trage din toată povestea asta de coşmar: subpământenii noştrii, adică subzăpezenii mai bine spus nu or avea carnete portocalii maică, că dacă ar fi avut probabil că şi-ar fi dat seama guvernanţii că lipsesc de zece zile de la apel, nu?

Curat murdar coane Iancule!

Putea deci Cacoveanu să imagineze astfel de scene inimaginabile fără a fi acuzat de subminarea puterii de stat şi de partid?

Aş! nici vorbă.

Cartea lui Viorel Cacoveanu vorbeşte despre multe lucruri pe care le-a văzut sau le-a auzit dar nu putea să vorbească despre lucruri de neînchipuit, că nu e genul S.F., e doar un volum de proză satirică, umoristică pe alocuri, dedicată marelui I.L.Caragiale.